PROOROCUL NAZDRAVAN
Limbi de foc sfarteca cerul si dispar fara de urma
Nori se-aduna-n mare graba, gatindu-se de furtuna
Sfant Ilie loc isi face in caleasca sa de foc
Si nimic nu ii rezista strasnicului prooroc.
Inclestarea e deplina, toate se ciocnesc avan
Tunete pocnesc din pleazna biciului sau nazdravan
Sfichiuind fara de mila dracii toti din drumul sau
Draci ce-au fost odata ingeri, rataciti de Dumnezeu.
Furia-i nemasurata nu mai face osebire
Dorul crunt de razbunare i-a cuprins intreaga fire
Draci spasiti si ingeri buni speriati o iau din loc
Pe cararea rascolita de torentele de foc.
Si cu multa cerbicie carul si-l roteste iar
Dracii adunati in turma-s alungati catre hotar
Sunt cuprinsi de mare jale, lacrimi varsa in siroaie
Cerul portile-si deschide revarsandu-le in ploaie.
Dup-atata harmalaie, sta, ofteaza, sufla greu
Nu e multumit de sine cum a fost si e mereu
Urmarit de Dumnezeu, pan-la noua sa venire
Isi indreapta ferm alaiul coborand in curcubeu.
RABDAREA
Ascunsa-n suflet zaci intr-un cotlon
Si dormitezi torcandu-ti somnul molcom
Veghezi mereu si esti in asteptare
Dar mai tresari si ma mai parasesti rabdare.
Cu turma de cuvinte tacute ce colinda
Eu somnu-ti tulburam din cand in cand
Si ma vedeam privindu-ma-n oglinda
Cand gura intindeam spre vorbele din gand.
Cand sufletul mi-l pui la incercare
Nu-ti cer nimic sa-mi dai, ca nu poti sa-mi mai pui
Uimit privesc in ochii tai cu resemnare
Ca singur as ramane si-n mine-al nimanui.
Si te pastrez oricum , de cand ma stiu
Si nu te vreau nicicum in departare
Ramai, te rog, in sufletu-mi tarziu
Ca esti vlastar din fiinta mea, rabdare!
24 august, 2002