INCEPUT DE DOR. Scopul revistei.

Raspunsul nu e greu de dat.Ne-am nascut din dor iar dorul ne insoteste, precum lumina insoteste licuriciul, pana se vor sfarsi zilele noastre.Dorul ne duce pe carari numai de el stiute, ne poarta si de cele mai multe ori ne determina vointa si viata. Nu cred ca e ceva in viata omului care sa nu-si urmeze cursul sub semnul dorului.

Dorul de plaiurile natale, de cei dragi, de anii copilariei, dorul de cunoastere a noi limanuri, dorul de deplasare continua a granitei dintre cunoscut si necunoscut-iata numai cateva din manifestarile sale.

Scriitorul Mihai Tican Rumano noteaza dorul:"Adeseori in departarea la care ma aflam, ma napadea nostalgia plaiurilor parasite si dorul de ai mei de acasa. Obosit si insetat,jinduiam, de pe pamanturile straine, pe care le cutreieram, dupa umbra odihnitoare a mesteacanului din gradina noastra, dupa galgaitul racoritor al Cacovei la rastoace, dupa mangaierile dulci ale mamei"

Curiozitatea irezistibila de a vedea ce e dincolo de ceea ce stii, mirajul si betia naturii si a spatiului, lehamitea ce te cuprinde cand rabdarea ti-a ajuns "la buza de sus a paharului"sunt numai cateva fatete a ceea ce se cheama " DOR DE DUCA". Citez din nou pe Mihai Tican Rumano, care manat de acest irezistibil dor, indreptandu-se, din nou, spre Africa declara: "Acest dor l-am ascultat si l-am urmat ca un lunatic"

Incurabilul dor de duca este invocat si de scriitorul canadian, de origine romana, Eugen Giurgiu in romanul sau EWOCLEM.Si ca el , oare, cati altii, care manati de acest dor nebun "si-au luat lumea-n cap" si au parasit plaiurile natale si pe cei dragi pentru a relua cursul vietii departe de tara.

Mi s-a parut foarte interesanta parerea unui roman emigrant , exprimata in romanul susmentionat,care declara ferm ca nu-i e dor de patria natala. Motivatia? Citez:"....mi-am adus tara cu mine. Pe langa patria geografica unde m-am nascut, exista o patrie spirituala pe care o port cu mine. limba, cantecele, proverbele, obiceiurile, felul de a gandi si de a simti, viziunea despre lume, toate astea sunt patria mea. Ele imi apartin asa cum eu insumi le apartin lor." Si concluzioneaza: "Din moment ce-ti porti patria in suflet inseamna ca te simti acasa oriunde in lume" Sa fie chiar asa? Sau e un caz singular inserat in filele unei carti?Eu cred ca majoritatea emigrantilor manifesta, totusi, un sincer si neostoit dor fata de patria natala.

DORINTA....

• .... de a face ceva deosebit, de a impartasi cunostiinte si experienta,
• ....de a readuce in memoria prezentului imaginea si faptele celor disparuti in neantul vesniciei,
• ....de a face cunoscute realizarile celor care s-au ridicat din mijlocul nostru priin stiinta, arta si cultura,
• ....de a prelua din experienta altora

Acestea vor calauzi linia redactionala a revistei noastre. Suntem deschisi si vom aborda cu toata atentia propunerile cititorilor pentru imbunatatirea continutului tematic al revistei.

Ion C Berevoescu