A fost in tarǎ zarvǎ mare
Şi-n satul nostru, spun oricui
Când s-a intors pe-a sa cǎrare
Pepelea cu vestitu-i cui.
Cu ochii sǎi cǎta cu disperare,
Cum e la mintea orişicui
Sa afle un locşor, oricare,
Pentru popasul sǎu si pentru cui.
Intrând fǎlos in primǎrie
Lǎsǎ afarǎ blana lui
Ce-i sta de-a curmezisul la intrare
Dar nu se îndura de cui.
Nici poarta n-o avea-n spinare
Ca o lǎsase in alt sat
Atunci când dornic de schimbare
A revenit de unde a plecat
Ǐnfipse cuiul in perete
Sumanu-si scoase din iţari
Şi indreptându-se din spete
Porni încet, cu paşii rari
Nu i-a rǎmas nimic din veselia,
Şi gluma, pofta de pahar
De când mi s-a legat cu primǎria
Intrând slujbaş la dom' primar
Ce s-o mai dǎm dupǎ sucalǎ
De când e-n slujbǎ la primar
Pepelea nu mai e Pepelea
Şi-l vezi glumind din ce în ce mai rar.
Lucreazǎ mult, şi-n toate cu cântar
Şi crede-n munca sa ca-ntr-un altar
Fǎr-a vedea cǎ-ncetul cu încetul
Este legat de primǎrie ca de de par.
Se-ntreabǎ , fǎrǎ nici o veselie
Ǐşi face cruce-n sinea lui
Dracu' m-a dus la primǎrie
Sau blestematul meu de cui.
Trecurǎ ani şi nu-ntr-o doarǎ
Vǎzându-l plin de competenţǎ
L-au încǎlţat la "funciarǎ"
Şi-n condica ce-i zice "de prezenta"
Pǎmânturi, moşteniri si neamuri
Pe toate parţile le-a-ntors
Deşi
primarii ce venirǎ
Doreau din astea "os de ros".
Isteţ
ca un proverb, Pepelea,
Privea din când în când spre cui
Dar
ce avea în suflet clipele acelea
N-ar vrea
sa spunǎ nimǎnui.
Cu toţii,
obsedaţi de al sǎu har
De-a fi
corect si doar la locul lui
Slujbaşii
domnului primar
Doreau
sǎ-l punǎ pe Pepelea-n cui.
Cu toţii,
obsedaţi de al sǎu har
De-a fi
corect si doar la locul lui
Slujbaşii
domnului primar
Doreau sǎ-l
punǎ pe Pepelea-n cui.
Cu toţi
plasau cu-ndemânare
Rǎspunderi noi
in seama sa
Ca pentru
judecǎti ulterioare
Sa fie toate-n
cârca sa.
Gemea Pepelea
în tǎcere
De plâns ,
nu se plângea nicicui
Dar blestema,
în sine, ziua
Când a bǎtut
aici poznaşul cui.
Au mai trecut alţi ani
de zile
Veni acum un nou primar
Dar rǎsucea din nou
aceleaşi file
Şi începea tǎcut
un nou calvar.
Cǎ-s neamuri lipsǎ-n
inventar
Rǎspunde astǎzi tot Pepelea
Deşi-i un biet pensionar
E singur vinovat de toate
celea.
Cǎ s-au nǎscut în alte sate
Ce au, doar, cǎtre noi carare
Primarul vrea doar ascendente
validate
Şi doar Pepelea-i pentru
astea-n stare.
Sǎ moarǎ nu e voie nici sǎ spui
Cǎ, orişicum nu-l lasǎ turma
Deşi de mult rǎmase dupǎ cui
Pe un perete, adâncitǎ urma.
Zadarnic bleastamǎ-n tǎcere
Plângându-si stoic soarta
lui
Pepelea-n suflet cu durere
Aruncǎ-n hǎu sǎrmanul cui.
Vrea, linistea şi voia bunǎ
Sǎ-l însoţeascǎ iar la drum
Nu vrea priviri s-arunce-n urmǎ
Nu vrea orice ar fi de-acum.
Vǎzându-l, unul, cum bolea
Cu ochii trişti dup-al sǎu cui
Rosteşte ferm si apǎsat:
-Lǎsaţi-l, dom'le, pe Pepelea
Sǎ-şi vadǎ de nepoţii lui
Şi sǎ-l avem mereu in sat
Morala:
Venindu-i mintea de pe urmǎ
Pepelea spune orişicui
Ca n-are rost sa fii o viaţa
Legat de-un blestemat de cui.
25 ianuarie 2003
