AŞ VREA …..

 Aş vrea să am ce n-am avut nicicând
Să se-mplinească ce mi-am pus în gând
Să am tăcerea unui suflet sfânt
Sfidând micimea celui fără de cuvânt.

Aş vrea să am puterea celui care
Hrănindu-şi setea sa de răzbunare
Rostind-o tainic pana la uitare
Transforma, stoic, furia-n iertare.

Aş vrea să văd stingându-se mânia
De umbra disperării temperată
Să văd din măreţia sa trufia
În balta resemnării înecată.

Aş vrea să am curajul împlinirii
Dreptăţii ce vine de sus
Înţelepciunea sacră a iubirii
Ce-o întrupase Domnul în Isus.

 Atunci mânia, setea de mărire
Şi răzbunarea fără resemnare
Vor deveni răbdare şi iubire
Şi viaţa un prilej de desfătare.

                                                     4 ianuarie l993

NU MAI DORESC NIMIC.

 Am spus de mult dar mă repet
Nu mai doresc nimic
Atât am vrut să am
Nimic mai mult
Din  ce-am avut
Concret.

 E un blestem că din nimic
Am încercat să fac ceva
C-am întâlnit  în drumul meu
Pulsând nimicul altcuiva.
 M-am consolat spunând…
Nimicu-i tot nimic
În ori şi ce l-ai îmbrăca.

                                             27 decembrie l992
TEAMĂ

Răsărit de vorbă dulce
Astăzi sufletu-mi alină
Vremea trece şi se duce
N-am de ce-i căta pricină.

 Umbră, vis,  viaţa trece
 Cu verdeaţă şi lumină
 Împlineşte şi petrece
Timpul către rădăcină.

 Sângele se-ngroaşa-n vene
 Inima pulsează greu
 Nu ştiu oare cât va ţine
 Sufletu-mi pe drumul său.

 Teamă mi-i de întuneric
 De tăcerea grea a gliei
 De nisipul ce se cerne
 Din clepsidra veşniciei.

                                            1o iulie 1999

  DUREREA NEDREPTĂŢII

  Păşit-am în sală spăşit
 Cu inima frântă şi tristă
 Cu trup şi cu suflet sfârşit
 Sperând că dreptatea există.

 Păcat că sentinţa rostita
 Făcu din dreptate himere
 Simţirea din mine e tristă
 Că timpul minciunii nu piere.

 E grea supărarea vezi bine
 Privesc nedreptatea cu sufletu-mi trist
 Şi cred că-n viata ce vine
 Dreptatea o face doar Crist.

  De-acum ajuns-am să cred
 Că plânsu-i doar lacrimă-n vânt
 Răbdarea din fire nu-mi pierd
 Suport în tăcere şi–n gând.

 Suflarea din mine e tristă
 Şi chinul devine deplin
 Doar lacrima scursă-n batistă
 Alină adâncul suspin.           

 Durerea în urmă o lasă
 Priveşte în faţă şi speră
 Revino cu gândul acasă
 Îmi spune un glas de himeră.

 Dreptatea e-n ceruri stăpână
 Dar harul divin o îmbie
 Să vină şi rostul să-şi spună
Când fi-vom cu toţi …veşnicie.

                                                                     26 iulie l999